- condamná
- vb., ind. prez. 1 sg. condámn, 3 sg. şi pl. condámnã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
condamná
Look at other dictionaries:
condamna — CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav… … Dicționar Român
damna — condamna damna recondamna … Dictionnaire des rimes
Insurrection décabriste — Révolte des décembristes, tableau peint par le peintre russe Vasili Timm (1820 1895). L insurrection décembriste ou insurrection décabriste … Wikipédia en Français
condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… … Dicționar Român
osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… … Dicționar Român
Guerre de Croatie — Guerres de Croatie Dans le sens des aiguilles d une montre en partant du haut : La rue centrale de Dubrovnik, le Stradun lors du siège de la ville ; Le château d eau de Vukovar détruit arborant le drapeau croate ; Soldats de l… … Wikipédia en Français
condamnat — CONDAMNÁT, Ă, condamnaţi, te, s.m. şi f. Persoană osândită printr o sentinţă judecătorească. – v. condamna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Condamnat ≠ graţiat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CONDAMNÁT adj., s … Dicționar Român
damna — DAMNÁ, damnez, vb. I. tranz. (livr.; în mitologia greco romană şi în religia creştină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 damná vb., ind … Dicționar Român
dezavua — DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli dariza,… … Dicționar Român
judeca — JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. tranz. A şi forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. tranz. A aprecia, a preţui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept … Dicționar Român
